Mihai I. Amurg Regal

Regele Mihai I a marcat cu prezența sa – nu doar la propriu statuară! – ultimul veac al unei Românii mereu suferinde, căzută parcă inexorabil sub zodia fatalității incontrolabile. Suveranul a știut, însă, întotdeauna să se înalțe deasupra vicisitudinilor istoriei, luminând cu înțelepciune și demnitate momentele importante ale unei deveniri naționale adesea tragice.

Speranță a națiunii încă de la nașterea sa în 1921, Mihai I a fost, în contextul complicat al epocii interbelice, Rege-Copil la o vârstă fragedă, apoi tânăr Suveran în vâltoarea războiului, oponent de marcă al comunismului și principala figură a exilului. Târziu, după ce clasa politică nerecunoscătoare i-a înțeles menirea, lui Mihai I i-a fost dat să-și însuflețească poporul și în amurgul vieții, când i-a putut sta din nou alături, povățuindu-l cu iubire, răbdare și înțelegere, de la Palatul Elisabeta.

Nunta de Diamant a Regelui Mihai și a Reginei Ana

Programul „Tinere Talente” al Fundației „Principesa Margareta a României”

Discursul Regelui Mihai în Parlamentul României

Aniversarea a 90 de ani a Regelui Mihai

Oferirea statutului de Furnizor al Casei Regale a României

Decorarea unor personalități la Palatul Elisabeta

Lech Walesa decorat cu Ordinul Coroana României

Conține 170 de fotografii exclusive, realizate de Cristian Radu Nema

COLECȚIA REGALĂ (12 VOLUME)

Istoria modernă a României (1866-1947 și, în fapt, până în prezent) este imposibil de înțeles fără analiza istoriei Casei Regale a României, ale cărei personaje, de la Carol I la Mihai I, au marcat decisiv momentele cele mai importante ale ultimului veac și jumătate al Principatelor, Regatului și – vai! – Republicii Populare/Socialiste sau, revenind în vâltoarea clipei, al unei Românii fără de noimă și identitate precisă, parcă mereu pierdută în caruselul european și mondial.

Fără contribuția novatoare a Casei Regale nu se știe când și cum România ar fi putut trece din feudalismul întârziat direct în epoca modernă, cum fără acțiunile inspirate și deciziile înțelepte luate (uneori, contra inimii și a glasului sângelui!) de Suverani (Regele Carol I, Regele Ferdinand și Regina Maria) niciodată nu s-ar fi putut înfăptui, la 1 Decembrie 1918, unica Românie Mare.

Recunoscând rolul istoric jucat de cele cinci generații ale Familiei Regale a României, nu putem să le negăm acestora nici calitatea de oameni ai timpului lor (…nu doar ai eternității!), de ființe învestite nu doar cu prerogativele dinastice ci și cu atributele lor pur umane, care au creionat și personalitățile puternice ale unor ființe adesea pătimașe și chiar contradictorii, pe care nu ne-am propus să le idealizăm în vreun fel. Din amalgamul de trăsături, uneori destul de greu de armonizat, au reieșit figuri luminoase, fascinante și, în ciuda locurilor comune livrești, absolut surprinzătoare. Vă invităm să le devoalăm împreună în filele (pe care unii le-ar putea considera, pripit, iconoclaste) ale cărților din Colecția REGALĂ!