Ultimul chip. Masti mortuare de la Shakespeare la Nietzsche

"Chipul mortului e atat de intens prezent incat timpul inceteaza sa se mai scurga. Nu mai exista nimic alceva, nu se mai intampla nimic. Privim chipul omenesc mort si el ne priveste. A privi si a fi privit devin una. Suntem in fata mortului si totodata disparem din fata lui, iar in clipa urmatoare suntem din nou acolo: a fi prezent si a disparea se intrepatrund. Lumea extremei cauzalitati de astazi pare inlaturata. Nu ne putem inchipui ca el, chipul omenesc mort, ar putea sa se schimbe, sa putrezeasca, atat de prezent e, ca Unul, ca Imuabil: in el e deja o urma din ceea cea dainuie mereu, o urma de nemurire."

Max Picard