Transilvania, starea noastra de veghe

Transilvania – starea noastră de veghe este o excelentă carte de vizită. îl găsim aici pe Ioan-Aurel Pop istoricul , cel pentru care trecutul nu e simplă literă moartă sau inventar de cronologii seci şi controversate, ci chiar temelia prezentului. El este autor şi coordonator de impresionante spectacole ale rădăcinilor noastre – întrepătrunse cu ale altor neamuri, dar păstrându-şi autonomia şi specificitatea. îl descoperim pe cititorul şi degustătorul de literatură bună , pentru care textul scris se cuvine a fi nu doar exact şi nepărtinitor în încheierile sale, ci şi rostit memorabil, în cuvinte potrivite care să probeze caratele limbii române. îl întâlnim în fiecare pagină pe Ioan-Aurel Pop omul cetăţii , prezent în miezul lucrurilor şi gata să pună umărul la bunul lor mers. Atent la seisme mai mari ori mai mărunte ale vremii, intervine prompt şi expresiv de câte ori simte că punctul pe i a fost rătăcit în polemici goale. îl găsim pe Profesorul îndrăgostit de Universitate şi de rosturile acesteia în lumea contemporană, cel care ştie, pe urmele lui Vasile Pârvan, care este „datoria vieţii noastre”. Citim elogiile sale atent cumpănite la marile figuri ale culturii naţionale şi argumentele sale ferme despre legitimitatea sentimentului naţional. E prezent pretutindeni, în fiecare literă, ardeleanul , de veghe la statura „învăţatei Transilvanii”, lucrând la durarea ei fiindcă îi ştie durerea. Da, e o carte de vizită. Pentru autor, dar şi pentru Transilvania. Pentru noi.