Tesatorul si oul de iapa. Basme bengaleze

Cele mai multe basme sunt traduse în anii 1990, sub îndrumarea profesoarei mele, Didi, Amita Bhose. Am redevenit atunci copil, buchisind cuvintele si frazele.

A fost o mare bucurie sã cãlãtoresc în lumea fascinantã a tigrilor, elefantilor, sacalilor, crocodililor, întruchipând personaje cu tare umane. Cãci rolul basmelor e, cred eu, de a ni le arãta si de a învãta sã le recunoastem, sã le sanctionam, sã le vindecam. Desigur cã am întâlnit si printi si printese, nu se putea altfel.

De mã veti intreba care e basmul meu preferat vã voi rãspunde cã toate, însã recunosc cã drag tare îmi este cel din urmã - Pantofarul si negustorul -, pentru cã atinge o temã pe care noi, oamenii, am uitat-o în ultima vreme, în alergarea noastrã dupã bunurile materiale si anume, fericirea. Fericirea de a cânta, de a fi.

Vã doresc sã aveti mereu cântecul în inima voastrã.