Suuus sa avem inimile. A doua venire se apropie

În încheierea minunatei Cuvântări în parabole din cap. 13 al Evangheliei de la Matei, Mântuitorul Iisus Hristos zice: „De aceea, orice cărturar cu învățătură despre Împărăția cerurilor este asemenea unui om gospodar, care scoate din vistieria sa (lucruri) noi și vechi” (Mt 13,52).

Un astfel de cărturar cu învățătură despre Împărăția lui Dumnezeu este Fratele Alexandru Mihail Niță, viețuitor la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. O mănăstire ce s-a voit, în intenția Mitropolitului Nicolae Bălan, cel care a rectitorit-o, a fi un focar de cultură teologic-duhovnicească, cu cât mai mulți călugări cărturari. Ceea ce s-a reușit în mare măsură, dacă ne gândim chiar și numai la câțiva dintre trăitorii acestei mănăstiri, de la părinți ca Arsenie Boca, Serafim Popescu și neuitatul Teofil Părăian, de la al doilea ctitor, Mitropolitul Dr. Nicolae Bălan, apoi al treilea ctitor, Mitropolitul Dr. Antonie Plămădeală și până la actualul Întâistătător al Mitropoliei Ardealului, Înaltpreasfințitul Dr. Laurențiu Streza, cu toții mari cărturari și mari patroni ai acestei faimoase mănăstiri din Transilvania. Astfel încât, Sfânta Mănăstire de la Sâmbăta de Sus a devenit și a rămas în conștiința românilor de pretutindeni ca un puternic focar de cultură și de spiritualitate.

Fratele Alexandru este deja un autor bine cunoscut cititorilor. Poetul, eseistul și scriitorul Alexandru Mihail Niță este, cu adevărat, un astfel de harnic și bine chivernisit gospodar, care, pe parcursul unei vieți de slujire a culturii, mai întâi ca muzician și profesor de muzică, ca dirijor de succes, iar apoi ca rod al unei intense căutări duhovnicești, ca unul dintre credincioșii (puțini la număr) deplin avizați și activi ai comunității bisericești din care fac parte și, în cele din urmă, ca viețuitor în mănăstire (în Athos și în țară), peste tot ca un ales intelectual iubitor de Hristos, care a aflat el însuși, uneori cu uimire, și care împărtășește altora, cu generozitate, rezultate valide ale acestei căutări, ne oferă, iată, un nou volum plin de „învățătură despre Împărăția cerurilor”, ca să reluăm expresia mateiană.

Eseurile din acest volum, adunate sub titlul generic SUUUS SĂ AVEM INIMILE, cuprind o mare varietate de abordări, grupate în trei grupaje foarte bogate, cu titluri sugestive: Porunca iubirii și iubirea arginților; Suferința iconoclastă; Suferința culturii.

Variatele teme sunt tratate cu argumentări fundamentate pe învățătura biblică și patristică, cu afirmarea avizată a unor importante teme dogmatice, apologetice, liturgice, etice (morală creștină), cu bine definite încadrări istorice, puse toate în lumina blândă a adevăratei filosofii, ce-și are sursa și puterea în Evanghelia lui Hristos.