Studia Politica, Vol. XI, Nr. 1/2011

Ultimul volum din Studia Politica este inaugurat de trei articole, a căror finalitate este interogarea economiei spaţiului public românesc. Cel mai recent demers al profesorului Daniel Barbu ( Spiritul împotriva politicii. Despre intelectuali, Biserică şi integrare europeană ) contribuie la clarificarea unui concept ale cărui valenţe sunt, în România, cel putin ambigue: intelectualul. în vreme ce omologii săi occidentali se (auto-) definesc prin raportarea critică la spaţiul public (citit în cheie modernă ca spaţiu definit şi gestionat de politică), intelectualul român pare să adopte, în mod anacronic, o atitudine dostoievskiană. Altfel spus, el refuză să ia în serios politica modernă (secularizată şi raţională), opunându-i un set de valori („autentice“), pe care le încarnează – împreună cu Biserica „naţională“.

în continuare, contribuţia Alexandrei Ionaşcu ( Les élites politiques en Roumanie postcommuniste 1990-2008: Les voies d’accès au pouvoir exécutif ) întelege să arate că strategiile de cooptare a elitelor politice post-comuniste nu corespund modelului european, definit prin intituţionalizarea procedurilor guvernamentale de recrutare. Dimpotrivă, pe fondul lipsei de expertiză a actorilor politici, autoarea observă că noile metode (şi modele) de selecţie sau cooptare a elitelor provin din afara domeniului politic. în fine, Dragoş Dragoman ( Ethnic Groups in Symbolic Conflict. The „Ethnicisation“ of Public Space in Romania ) analizează simbolismul etnic mobilizat în relaţiile româno-maghiare din Transilvania. îndeobşte ignorat, acest simbolism minează neutralitatea spaţiului public – factor care condişionează reconcilierea celor două etnii.

Articolul lui Ion Enache ( Independents in the Local Politics of Post-Communist Romania ) identifică particularităţile reprezentării non-partizane, pornind de la exemplul României post-comuniste: care sunt motivele participării „independente“ la alegeri şi cum se explică înclinaţia unei părţi a electoratului către acest gen de candidaţi sunt întrebările la care demersul încearcă să aducă răspunsuri.

într-un registru diferit, Sonia Catrina ( L’imaginaire paysan comme „mémoire historique“. Patrimoine et construction de l'identité nationale par le biais des musées centraux ) analizează funcţia muzeelor în construirea unei memorii colective, consitutive a statului-naţiune. Gestionarea patrimoniului şi identităţii naţionale în cadrul muzeului face ca acesta din urmă să devină un loc al memoriei (lieu de mémoire – Pierre Nora).

Situată în perspectiva „noilor şantiere ale istoriografiei totalitarismelor“ (pentru a împrumuta formularea lui Bernard Bruneteau), ultima contribuţie la acest volum ( Holodomor, the Ukrainian Holocaust? ) arată similitudinile dintre Shoah-ul naţional-socialist şi „marea foamete ucraineană“. înscriindu-se în siajul unor autori ca Robert Conquest, Alexandra Ilie evidenţiază caracterul genocidar al foametei „regizate“ de Stalin în 1932-33, căreia i-au căzut victime şase milioane de ucraineni.