Secretele infricosatoare ale Dunarii. Porturi si poduri disparute, batalii si catastrofe navale. Volumul XXIV

Sânge, fier încins și cenușă – o adevărată Urzeală a Tronurilor în decor danubian! Tovarăș tradițional al istoriei românilor, Dunărea a văzut multe, malurile ei fiind teatrul unor războaie nimicitoare, unor catastrofe teribile, dar și a nu puține legende sentimentale sfâșâietoare și al unor enigme nedezlegate încă. Apa Dunării, adesea învolburată, duce cu sine dintotdeauna întâmplări aflate sub incidența unor veritabile blesteme și dureri străvechi, dar este, deopotrivă, depozitara unor bogății uriașe, imposibil de cuantificat.

Napoleon numea Dunărea „regele râurilor europene”, iar Nicolae Iorga „cea mai bogată în daruri”; pe malurile ei s-au făurit și au durat, până în zilele noastre, civilizații milenare. Pentru Țara Românească și pentru Moldova – denumite și „Principatele Dunărene” – fluviul a fost „ca o ființă care a văzut și a suferit multe și poartă în chipul său urma tuturor luptelor” (nu doar cu Imperiul Otoman), apoi, în decursul veacurilor până în contemporaneitate, a constituit scena unor multiple tragedii și revelații cutremurătoare, care, practic, ne îndeamnă să-i rescriem istoria oficială.

‒ Dunărea, o apă mereu controversată, aproape de Hyperboreea

‒ Clisura și Cazanele Dunării – povești incredibile la vreme de pace și război

‒ Cetățile dispărute: capitala uitată a Rusiei Kievene și Vicina bizantină

‒ Tributul de sânge și fier plătit apelor învolburate: „Mogoșoaia” și cumplita dramă de la Cotul Pisicii, sabotajul „Rostock”, „Transilvania” – o epavă de lux

‒ Tunelurile de la Galați și alte legende pline de mistere. Biserica Precista o Capela Rosslyn românească?

‒ „Dunărea albastră”, un vals de Johann Strauss cu final SF

ISTORII SECRETE (32 de volume)

Am fost prea multă vreme prizonierii stereotipurilor patriotarde din manualele de istorie, care au falsificat – vreme de mai multe generații – semnificația unor fapte și evenimente care ne definesc ca popor. Uneori, trucajele propagandistice s-au realizat prin omisiune, alteori prin folosirea de clișee specifice luptei de clasă de inspirație sovietică.

Însă, în momentul de față, când accesul liber la informație nu mai este o utopie, putem puncta altfel o sumedenie de episoade istorice și putem privi personajele exponențiale ale diferitelor epoci în toată complexitatea lor umană, fără teama de a deveni culpabili în ochii cenzurii, dar și cu riscul inerent de a șoca naționaliștii, protocroniștii sau extremiștii, indiferent de culoare lor politică.

Spre descifrarea istoriei secrete a României!