România in Primul Război Mondial. Criza Balcanică 1912–1914

Dintre toate crizele care au prefațat marea încleștare din anii 1914-1918, cea balcanică a fost cea mai gravă, întrucât a provocat fisuri adânci, nerecuperabile în sistemul internațional. Ea a reprezentat avanscena, preambului conflagrației mondiale și a (re)confirmat statutul de „butoi de pulbere” al Europei.

Criza balcanică a influențat decisiv și evoluția României în perioada premergătoare izbucnirii războiului și la începutul său. În fond, schimbarea de orientare politică pe plan extern, decisă în două etape bine conturate (august 1914-neutralitatea; august 1916-beligeranța alături de Antantă împotriva fostului aliat, Austro-Ungaria), a fost anticipată clar de trecerea Dunării în iulie 1913, după cum participarea armatei la al doilea conflict balcanic a reprezentat matricea, din păcate nefericită, a pregătirii campaniei din toamna anului 1916, încheiate cu o gravă înfrângere. Volumul de față este o sinteză a implicării statului român în criza balcanică din anii 1912-1913, un preambul al angajării României în Marele Război.