Religie, politica si mit. Texte despre Mircea Eliade si Ioan Petru Culianu (Editia 2014)

Editia a II-a revazuta, adaugita si ilustrata

Volumul cuprinde studii, articole si eseuri scrise in perioada 1984-2014, unele inedite, despre viata si opera lui Mircea Eliade si Ioan Petru Culianu. Sint abordate si aspecte delicate sau controversate, precum simpatia legionara a lui Eliade sau asasinarea lui Culianu, autorul urmarind in general modul brutal si tragic in care, in diverse feluri, politica a influentat destinele celor doi istorici ai religiilor.

„Draga Andrei Oisteanu,
N-am putut citi decit astazi «Legenda romaneasca a potopului». Studiul «Dumitale» m-a entuziasmat. Ar trebui publicat intr-o revista straina «de specialitate» ( i.e. folclor, romanistica, istoria religiilor). Sugerez Revue de l’Histoire des Religions . Daca pregatesti versiunea franceza, o pot prezenta eu revistei. Din iunie imi poti trimite versiunea franceza la: 4, Place Charles Dullin, 75018 Paris ( recomandat! ). Ti-am citit mai demult si alte lucrari ( Ethnologica 1983, Vatra 12/1983, Viata Romaneasca 6/1984). Sper ca le vom putea discuta impreuna.
Cu prietenie, al Dumitale,
Mircea Eliade
Chicago, 23 noiembrie 1984”

*

„Domnule Oisteanu,
Am citit cu foarte mare interes cartea dumneavoastra Gradina de dincolo si cred ca este o aparitie deosebit de interesanta in cultura romana, chiar importanta. Prin aceasta lectura mi-am dat seama carei traditii romanesti ii apartineti. Ma gindesc ca, intr-un fel, dumneavoastra va reclamati de la Parvan si va puteti prezenta ca un urmas al lui. Este o directie foarte fructuoasa. Parvan a crezut, si a facut-o cu geniu si cu finete, ca poate descoperi o veriga intre traditia populara romaneasca si o traditie preromana. Cred ca cel care a reusit sa mentina un echilibru perfect in interpretarea acestor traditii ramine Mircea Eliade, intr-o carte exemplara cum este De la Zalmoxis la Genghis-Han . Mircea Eliade nu neaga raporturile de filiatie intre folclorul romanesc si traditiile locuitorilor preromani, insa le interpreteaza deosebit de prudent.
Ioan Petru Culianu

Groningen, 30 octombrie 1984”