Punctul critic. Trimestrial de diagnoza sociala, politica si culturala (Nr. 3). Frica si violenta.

De-a lungul celor 20 de ani de la prăbuşirea comunismului în ţara noastră, alte categorii socio-ocupaţionale au început să resimtă frica socială mai difuz sau mai intens. Odată cu criza economico-financiară pe care o traversăm, frica de şomaj a luat locul fricii de a-ţi pierde libertatea sau chiar viaţa. Se menţine frica de a pierde viitorul copiilor, în condiţiile abandonului şcolar determinat de sărăcie, al introducerii taxelor pentru învăţământul superior, al lipsei locuinţelor şi locurilor de muncă. De frica de a-şi pierde locul de muncă şi odată cu acesta pâinea cea de toate zilele angajaţii acceptă şi reducerea salariului şi prelungirea programului de muncă; şi orele de muncă neplătite şi anularea sporurilor salariale şi a altor drepturi câştigate de-a lungul timpului prin luptă sindicală. Din păcate, în România de azi frica socială este instrument de guvernare.