Psihologia comunicarii

Interdisciplinaritatea oferă științelor comunicării și psihologiei beneficii materializate prin capacitatea sa de a oferi o perspectivă integratoare asupra comportamentului uman și a proceselor de comunicare, iar dezvăluirea conexiunilor subtile dintre interacțiunile sociale și procesele psihologice individuale devine și mai profundă prin aducerea laolaltă a teoriilor și metodologiilor aparținând psihologiei și științelor comunicării. În acest fel, cercetătorii sunt în măsură să dezvolte strategii și instrumente de lucru pentru a putea răspunde provocărilor ridicate la un nivel din ce în ce mai înalt de necesitățile și exigențele comunicării în era digitală, interdisciplinaritatea alimentând, în acest context, inovația și creativitatea în domeniul cercetării și al practicii aplicative, operând, în egală măsură, ca factor de primă mărime în deschiderea unor largi perspective către idei noi și tehnici inovatoare.

Colaborarea și schimbul permanent de idei care se desfășoară între specialiștii din domenii diferite oferă șansa de a crea o rețea robustă și versatilă de cunoaște și practică, aflată în slujba inovării și care să fie în măsură să genereze soluții cuprinzătoare și eficiente, adaptate nevoilor individuale și sociale.

Integrând perspective ce aparțin științelor comunicării laolaltă cu dimensiuni ale psihologiei, interdisciplinaritatea facilitează o înțelegere mai amplă a proceselor de comunicare și a impactului lor asupra indivizilor și asupra societății în ansamblu. Altfel spus, interdisciplinaritatea creează teoriilor și abordărilor psihologice cadrul optim de a completa înțelegerea proceselor de comunicare și a influențelor lor asupra comportamentului individual și social. Totodată, observăm faptul că interdisciplinaritatea se referă la fenomenul general al integrării sau combinării diferitelor perspective disciplinare, astfel încât conceptul a fost definit în diverse moduri și perceput ca fiind o metodologie, un concept, un proces, o filozofie sau chiar o ideologie reflexivă. Asociată, în mare măsură, cu eforturile de a contracara fragmentarea, de a restabili conexiunile între domenii, de a explora relațiile emergente și de a dezvolta subiecte noi, care să răspundă nevoilor practice și conceptuale, interdisciplinaritatea și, cu precădere, interdisciplinaritatea în științele comunicării și psihologie adâncește înțelegerea noastră asupra proceselor umane complexe și catalizează dezvoltarea soluțiilor eficiente pentru problemele contemporane. Prin înglobarea diferitelor perspective și abordări, aceasta devine un cadru esențial pentru dezvoltarea cunoștințelor și practicilor în domeniul psihologiei comunicării.

Dan F. Stănescu, Marius C. Romașcanu