Problema ucraineana in lumina istoriei

Relatiile, in genere, nonconflictuale romano-ucrainene s-au imflamat dupa rapirea Bucovinei de catre austrieci (1775) si rutenizarea ei, dar au intrat intr-o zona de liniste dupa 1918, pana cand, prin pactul Molotov-Ribbentrov si apoi prin vointa lui Stalin, s-au smuls din granitele Romaniei, Bucovina de Nord si tinutul Hertei, precum si Basarabia (cu partile de nord si sud)
I.Oprisan

Nascut la Vicovul de Sus, crescut in Bucovina, reintors in mai multe randuri pentru lungi perioade la Cernauti, unde invatase si fusese numit profesor de istoria romanilor la Universitatea noastra cea mai nordica, pana cand, prin rapirea de catre rusi a partii de sus a provinciei, nu si-a mai putut continua acolo profesiunea de dascal, Ion I. Nistor a fost, desigur, istoricul care a scris cel mai mult, cu adanca simtire si profunda competenta despre drepturile romanilor asupra acelei zone nationale in care s-a incheg romanesc al principatului Moldova.

Cu toate acestea, el nu poate fi considerat nicidecum un istoric localist al provinciei natale, intrucat, oricat de numeroase studii le-a dedicat spatiului de origine, ele se pierd in ansamblul scrierilor sale ce imbratiseaza larga problematica a romanitatii din cele mai vechi timpuri, pana in zilele vietii sale, culminand cu acea Istorie a romanilor (2600 p. de manuscris), nepublicata inca.

De altfel, in oricare dintre cercetarile sale, oricat de restranse si aparent specioase, domina viziunea larg integratoare, de ansamblu, a partilor romanismului in marele fluviu national, pe care si-a materializat mai toate scrierile, dar in mod deosebit in lucrarea Unirea Bucovinei cu Romania (1940).