Politica Romaniei fata de problema palestiniana

Problema palestiniană nu poate fi redusă și nici înțeleasă prin concentrarea sche­matică și deformată a atenției și analizei doar la situația populației palestiniene și a unui stat al acesteia, ci ea trebuie considerată într-un ansamblu care implică analiza genezei și influențelor unor ideologii și ale unor tipuri de abordări și comportamente care au caracterizat state, organizații, populații, lideri, analiza relațiilor interetnice, interreligioase și interstatale din zonă și a impactului intereselor strategice, politice și economice ale unor centre de putere extraregionale. Dificultățile sunt generate și de alți factori. Diversitatea surselor este contracarată de numărul redus al celor de primă mărime accesibile, opiniile exprimate nu doar de oameni politici, ci și de analiști, sunt de multe ori unilaterale sau chiar radical alterate de subiectivism, chiar de par­ti­za­nat intransigent, explicabile prin îndelungatele tensiuni și crize și desigur, în pri­mul rând, prin mizele ”jocului", dar inacceptabile din punct de vedere științific.

Cealaltă componentă a temei, care este, de fapt, subiectul - anume politica ex­ter­nă a României în anii 1948-1979 așa cum s-a focalizat pe Problema palestiniană - a be­ne­ficiat în perioada postdecembristă și, în special, în ultimul deceniu, de posibilitatea de a fi analizată în baza accesului la fonduri de surse de primă importanță, dar clișee istoriografice sau opțiuni cu motivații extraștiințifice, sunt nu doar încă prezente, ci constituie și suporturi pseudo-științifice pentru promovarea, uneori antitemizantă, a unor opinii, teze și concluzii care aduc aminte de ,,ministerul adevărului", au mo­ti­va­ții ideologice și politice mai mult sau mai puțin ușor de descifrat, dar se află în flagrantă contradicție cu regulile cercetării științifice a istoriei. Sunt primele gânduri pe care am fost tentat să le comentez aici, la începutul acestui material în legătura cu tema, dar ca și martor al strădaniilor întreprinse de autoare pentru documentare și elaborarea lucrării de față și, desigur, la contactul cu rezultatele finale ale cercetărilor Domniei Sale și care demonstrează că domnișoara Cristina Nedelcu a depășit, cu succes, toate aceste dificultăți.