Odiseu și Penelopa

Din câte pot să-mi aduc aminte, primul meu contact cu teatrul s-a petrecut la Cochabamba, Bolivia, când trebuie să fi avut vârsta de şapte sau opt ani. Bunicii şi mama mea m-au dus la Teatrul Achá, într-o lojă, şi, dintr-odată, luminile s-au stins, s-a ridicat cortina şi, pe scenă, nişte personaje în carne şi oase au început să trăiască o poveste. Iar cele care încarnau întâmplările acelea ce se înnodau şi se deznodau pe măsură ce se petreceau nu erau marionete, nici desene animate, nici imagini stârnite de cuvintele vreunei cărţi, ci fiinţe omeneşti. Le zăream şi le auzeam fascinat, cu toate că nu pricepeam mare lucru din ce spuneau. Deodată, unul dintre domni a ridicat glasul şi i-a dat o palmă unei doamne. Am izbucnit în plâns, iar mama a trebuit să mă scoată din sală.

Mario Vargas Llosa