Marturisirea si alte povestiri

Sfinția sa scoase pumnalul din teacă și tăie bucăți mici din pară, pe care le savură în tihnă. Apoi ochii îi căzură pe lama acestuia și avu o tresărire. „Doamne, Dumnezeule! Ce‑i viața!? Și ce‑i moartea pe care ea o aduce!?”, încleștă el buzele, uitându‑se la forma și culoarea armei ucigașe, și‑n minte îi veniră trupurile rivalilor prin vintrele cărora alunecase, adu­cându‑le tăcerea veșniciei. Acum lama aceasta despică liniștit carnea fragedă a perei zemoase din care el se delectează. De altfel, și stârvurile dușmanilor îi produceau o anume delectare, o bucurie lăuntrică ce ascundea pervers gravitatea criminală a faptei. Un fluture curios îi dădu de câteva ori târcoale apoi, spre mirarea sanctității sale, se așeză inocent chiar în vârful pumnalului, frecându‑și elegant piciorușele și mișcân­du‑și antenele în ritmul melodiei. Dar, minut nefast, pontiful avu o viziune pe cât de stranie pe atât de pro­fetică; nectarul, supt hulpav de un fluture carnivor, deveni sânge și vârful pumnalului se înroși, în timp ce oțelul sclipitor prinse culoarea întunecată a morții. Cutremurat, aruncă arma în iarba grasă, speriind insecta care se depărtă în spasmele unui zbor dezorientat și incoerent.