Marile cutremure din istoria Romaniei si previziuni despre urmatoarea catastrofa seismica. Volumul II

Seara de 4 martie 1977 a fost cea mai tragică din istoria recentă a României. Bucureștiul – dar și Zimnicea – a cunoscut un cutremur devastator, cu circa 1.600 de morți înregistrați inițial (deși se spune că cifra reală ar fi fost, în realitate, cu mult mai mare, ea fiind intenționat diminuată de aparatul de propagandă al lui Ceaușescu).

Un asemenea dezastru s-ar putea repeta, practic, oricând, iar specialiștii nu s-au pus de acord în privința iminenței unui nou cutremur. Dacă, într-adevăr, acesta se va produce în viitorul apropiat și va avea, așa cum se estimează, o magnitudine în jurul a 8 grade pe scara Richter, consecințele ar fi incalculabile, ținând cont că majoritatea clădirilor vechi nu au fost consolidate, iar multe dintre cele noi sunt prost construite.

Însă, cutremurele din România sunt ele, toate, fenomene naturale sau nu cumva unele – precum seria incredibilă de 300 înregistrate într-un interval scurt în toamna lui 2013 – sunt, de fapt, provocate de așa-zisul „război geofizic” despre care se vorbește tot mai insistent?!?…

Seismicitatea României – neșansa mioritică a Curburii Carpaților

Cutremurul din 1802, când s-a prăbușit Turnul Colței, și alte nenorociri provocate de „blestemele Domnului”

Seismul din 1940 sau un dezastru național nu vine niciodată singur

4 martie 1977 – cea mai groaznică seară din istoria Bucureștilor

„Vin tancurile!” După „Duminica Orbului”, cutremurele din 1990

Războiul geofizic și alte teorii ale conspirației legate de cutremurele din România

Avertismentul lui Arsenie Boca

Predicții pentru un nou episod seismic devastator în România

ANEXĂ. Cronologia principalelor cutremure din România în perioada 1022-2018

Colecția APOCALIPTICA (8 volume)

În istoria lor tumultuoasă și contradictorie, adesea confiscată și falsificată de literatura de propagandă, România și românii s-au confruntat cu nu puține scene și situații apocaliptice. De multe ori, dintr-o ipocrită „pudoare istorică” s-a preferat trecerea lor cu vederea sau exilarea lor în paginile îngălbenite de trecerea vremii ale unor cronici și documente de arhivă nefrecventabile.

Democratizarea accesului la multe dintre informațiile „clasificate”, „secrete”, petrecută în ultimele decenii, a scos din nou la lumină – chiar dacă una crepusculară! – o serie de întâmplări, dezastre și catastrofe ținute multă vreme sub obroc și ocultate cu bună știință.

Poate că acum este momentul să le dezambiguizăm și să încercăm să învățăm ceva din aceste pagini întunecate ale unei istorii vremelnic trunchiate…