Lev Gillet: Un monah al bisericii de rasarit

In această amplă lucrare, rod al unei cercetări scrupuloase conduse cu inteligenţă şi cu multă dragoste, Élisabeth Behr-Sigel ne prilejuieşte întâlnirea cu un destin. Destin al unui om frământat şi genial, care, mai mult decât duhovnic, i-a fost prieten, destin totodată al unei Biserici, Biserica ortodoxă implantată în mod brutal, de o istorie tragică, în Europa de vest, prezenţă al cărei sens „călugărul Bisericii de Răsărit” nu a încetat să-l scruteze şi să-l slujească.

Acest sens, pentru dânsul, era retrezirea unităţii creştine, reemergenţa Bisericii celei nedespărţite. Înrădăcinat într-un pământ provincial francez deschis către universal prin profeţia de la La Salette, Lev Gillet, de foarte timpuriu menit întâlnirii dintre Apusul şi Răsăritul creştine, a fost silit de conştiinţa sa, după dura enciclică Mortalium animos, unui dureros exod în afara Bisericii în care a fost botezat, a votului său monahal şi a irotoniei sale. Ca să anticipeze, cu titlu personal, Soloviov a inversat, dar pe potriva lui ca spirit, unirea pe care înăsprirea instituţiei părea de acum să o interzică. Un mare episcop ortodox, mitropolitul Evloghie, l-a primit foarte simplu să împreună-slujească, fără să-i ceară nici să se boteze din nou, nici mirungere, nici
formulă de abjurare. Aşa a fost sacramental integrat Lev Gillet în Biserica ortodoxă...

Olivier Clement