Jurnal (1970-1980). Mergi pana se termina drumul.

Piesele lui Andrei Burac sunt un vibrant strigat catre neamul de acelas sange, de aceeasi lege si credinta. replica pieselor lui nu este fastidioasa. E scurta, dura, rece, direct omeneasca, luminand in profunzime intelesurile filozofice sau mistice a ceea ce inseamna trufia dementa si neroada, egoismul ridicol, indemnandu-ne a crede ca fiecare suntem punctul geometric din centrul lumii si ne da ghes a ne increde numai in noi insine, a ne inchide si incuia in carapacea bine ferecata a sinei noastre imperialiste.