Fiecare familie are o poveste. Cum mostenim dragostea si pierderea

Ce anume face ca unele familii să prospere în ciuda obstacolelor uriașe, iar altele să se destrame? Ce indicii anunță dizolvarea unei familii? De ce ne exasperează familiile noastre? Julia Samuel își propune să exploreze aceste întrebări și să ajute la înțelegerea profundă a familiilor reale, care prezintă un întreg spectru de disfuncționalități și sunt influențate de factori de stres interni și externi. În această carte cititorul găsește povestea a opt familii care se confruntă cu propriile provocări, pe care autoarea le-a urmărit de-a lungul mai multor generații, subliniind modul în care factorii de stres nerezolvați se pot transmite mai departe și pot intensifica presiunile cotidiene pentru generația următoare.

Julia Samuel este psihoterapeut, formată în tradiția psihoterapiei centrate pe persoană. Are o experiență de peste 30 de ani în lucrul cu pacienți, atât în sistemul național britanic de sănătate, cât și în practică privată. La Editura Trei a mai apărut O să treacă și asta. Povestiri despre schimbare, criză și începuturi pline de speranță.

Uneori, comportamentul manifestat de un individ poate fi o expresie a unei dificultăți sistemice. De exemplu, în familiile unde nu se discută despre grijile legate de bani, unul dintre copii poate dezvolta probleme legate de control. Într-o situație dificilă, familiile pot rămâne blocate într-un anumit moment de criză, dacă aleg să folosească același tipar învechit de adaptare și să spere că de data aceasta rezultatul va fi unul diferit – ele nu ajung decât să constate ulterior că acum se află într-o dificultate și mai mare. Familia ca unitate este cea care are nevoie de înțelegere.

Ashley, a cărui tăcere se simțise puternic pe parcursul tuturor acestor discuții, spunea acum un adevăr pe care nu-l mai auzisem atât de clar formulat până atunci. „Am crescut săraci. Mama s-a luptat să ne hrănească. Îmi amintesc zilele în care nu aveam ce pune pe masă. Eram mereu faliți..”. S-a uitat la mama lui, cu lacrimi în ochi. „Erai stresată tot timpul...” În spatele acelor cuvinte puteam vedea imagini cu Julie epuizată și îngrijorată, încercând să se țină pe picioare, dar debusolată permanent de responsabilitatea de a fi un părinte singur, bântuită de fiorii sărăciei.