Drept penal - Armonizarea Legislatiei Europene Jurisprudenta CJUE.Interesele financiare ale Uniunii Europene, Legea penala mai favorabila, Principiul Ne Bis In Idem, Traficul ilicit de droguri, Abuzul de piata

Pentru aproape patru decenii de la instituirea Comunitaților Europene, politica penala a constituit un domeniu rezervat exclusiv statelor membre. Curtea de Justiție de la Luxemburg a fost cea care a recunoscut inițial necesitatea armonizarii legislației penale la nivel european, prin Hotararea din 21 septembrie 1989, in cauza Comisia c. Greciei, pentru ca ulterior, in 1992, in virtutea prevederilor Tratatului de la Maastricht, Uniunii Europene sa-i fie recunoscuta competența de a legifera in materie penala, competența limitata insa la adoptarea de masuri privind cooperarea in acest domeniu – „justiție și afaceri interne”.

Prin urmare, o perioada indelungata, pentru practicienii dreptului penal a prezentat relevanța jurisprudența CJUE cu privire la cooperarea judiciara in materie penala (in special cea referitoare la interpretarea Deciziei-cadru 2002/584/JAI a Consiliului, privind mandatul european de arestare și procedurile de predare intre statele membre, și a articolului 54 din Convenția de punere in aplicare a Acordului Schengen – principiul ne bis in idem ).

Tratatul de la Lisabona a adus o modificare esențiala sub acest aspect, intrucat a introdus un temei juridic clar pentru o competența extinsa a Uniunii in domeniul penal (la articolul 83 TFUE). Mai mult, anumite principii de drept penal (legalitatea și proporționalitatea infracțiunilor și pedepselor), consacrate și de Convenția europeana a drepturilor omului, au fost preluate in Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și se regasesc și in jurisprudența mai veche a Curții de Justiție. Pe de alta parte, o serie de norme care incrimineaza comportamente in domenii ce fac obiectul armonizarii la nivel european nu pot fi interpretate decat cu luarea in considerare a jurisprudenței relevante a Curții de Justiție (de exemplu, in materie de: protecția mediului, circulația marfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuala, imigrația ilegala, organizarea comuna a piețelor in anumite sectoare, regimul produselor supuse accizelor, taxa pe valoarea adaugata, politica vamala).

Am considerat astfel utila realizarea prezentei selecții de hotarari ale Curții de Justiție a Uniunii Europene cu relevanța pentru domeniul dreptului penal (substanțial), un instrument de lucru ce se adreseaza atat practicienilor dreptului, cat și teoreticienilor.