Corifeul iubirii Parintele Iosif Vatopedinul

Începuse lucrarea defrişărilor. Erau acolo trotuare placate cu pietre, plantate din vechime cu măslini. Părintele dădea instrucţiuni pentru schimbarea spaţiului. În locul unde urma să se zidească chilia era un măslin mare şi bătrân. Părintele nu voia să-l distrugă şi de aceea au săpat cu excavatorul adânc, în jurul rădăcinilor copacului, pentru a-l replanta. În vreme ce copacul era legat şi atârna, deodată s-a dezlegat şi a căzut peste Părinte cu toată greutatea lui. Şoferul excavatorului povesteşte:

„Eram gata să leşin. M-am gândit că l-am omorât pe Părinte. Am sărit din excavator tremurând şi l-am văzut pe Părinte căzut jos şi spunându-mi zâmbitor: «Vezi cât de vie este credinţa noastră?». Măslinul nici nu-l zgâriase, era la doi metri mai încolo. Panicat, l-am întrebat: «Ce s-a întâmplat, Părinte?» Îmi era teamă de ce-i mai rău. «Spuneţi-mi ce s-a întâmplat». Şi mi-a spus: «După ce a căzut copacul cu rădăcinile şi pământul peste mine, eu am simţit ca şi când ar fi căzut o pătură moale şi cu mâna, instinctiv, l-am dat la o parte. Dar pătura era cam grea şi mi-am pierdut echilibrul». M-am dus să-l ajut să se ridice, dar s-a ridicat singur”.