Buna dimineata, baieti!

„Buna dimineata, baieti! (1972), scrisa de prozator (Grigore Bajenaru) dupa iesirea din învatamânt, ca pensionar... Fugit irreparabile tempus… Si mai încarcata de nostalgii, fiindca profesorul si-a iubit nespus de mult meseria, parca prelungindu-si printr-însa copilaria, adolescenta, prospetimea vârstelor dintâi. Fostul elev buclucas si poznas de la Liceul Gheorghe Lazar, acum în ipostaza de dascal, nu putea sa nu aiba o atitudine fraterna fata de generatiile de elevi ce i-au trecut pe dinainte, cu ghidusiile, cu poznele lor, înte­legându-i, instruindu-i si educându-i... Si si-a pastrat aceste sentimente pentru scoala si lumea ei si dupa ce n-a mai fost la catedra. Liceul de odinioara, la care a învatat, scolile pe unde a trecut, elevii sai ra­mânându-i în inima si în minte ca niste insule ale fericirii, la care se întoarce când si când, convorbind cu dulci si nesterse amintiri. Buna dimineata, baieti! este însa si o carte de evocare a atâtor figuri im­pu­natoare din cultura noastra, pe care autorul le-a cunoscut direct: un Ovid Densusianu, un Cartojan, Liviu Rebreanu, Mihail Drago­mi­res­cu, Iacob Negruzzi, chiar si altii înca, multi cu a caror amintire îsi agrementa lectiile lui de împatimit profesor de limba si literatura româna, spre deliciul elevilor sai.“ (Hristu Cândroveanu, „Literatura româna pentru copii“, Editura Albatros, Bucuresti, 1988)