Austeritatea. Istoria unei idei periculoase

„Să nu ne mai ascundem după deget, ne spune Mark Blyth, profesor de economie politică la Universitatea Brown din SUA. Austeritatea e o prostie, și chiar acolo unde ni se spune că funcționează, lanțul cauzal nu duce la austeritate, ci la alte variabile. Editura Tact nu putea găsi un moment mai bun să publice cartea lui Blyth. Ieșirea ediției românești a acestui tur de forță coincide cu intensificarea încercării de a reabilita respectabilitatea teoriei „austeriene”, care ne spune că decimarea statului prin tăierea cheltuielilor publice este nu doar un instrument de acumulare de credibilitate statală în fața creditorilor săi (varianta soft a teoriei austerității) sau de relansare economică (varianta ei hard ), ci și impunerea unei corecte moralități publice în capitalism. Este vorba de moralitatea liberalismului economic, ansamblu ideologic plin de contradicții interne, însă mai tot timpul aflat în relații de ostilitate față de un stat presupus a fi un prădător genetic și o societate văzută ca fiind etern „populistă”. Victoria conservatorilor britanici în alegerile din mai 2015 și catastrofa fiscală a guvernului de la Atena au dezlănțuit un al doilea mare puseu austeritar, după cel din 2010‑2011. Vedeți, poporul însuși o vrea atunci când e înțelept, iată cum austeritatea a salvat Anglia de la bolile continentului, haideți să‑i arătăm lumina soarelui acestui zombie numit Keynes, care ne‑a furat mințile, precum a făcut‑o cândva strigoiul Marx.” (Cornel Ban)