Abisul intelepciunii dumnezeiesti

Dumnezeu este Dumnezeul inimii noastre. Atunci când aceasta simte dulceața dumnezeiască, respinge toate desfătările pământești și nu găsește plăcere în nimic pământesc; totul trăiește în cer, acolo unde-și are comoara. Dar Împărăția lui Dumnezeu se extinde în interior și în exterior, pentru că, atunci când tot ceea ce se spune este împlinit înlăuntru, totul din afară este reconstruit după același duh și principii.

În același duh, limba, ochii, urechile și toate celelalte simțuri încep să funcționeze. În același duh, toată mișcarea și toată acțiunea se îndreaptă spre exterior, în intimitate, în familie, la muncă, în societate și în toate relațiile lumești. Pe scurt, atunci, în toate manifestările vieții noastre interioare, Dumnezeu este conducătorul tangibil, pecetluit în atenția tuturor, după cuvântul Domnului: Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri (Matei 5, 16). Oricine caută, găsește Împărăția lui Dumnezeu, în care Dumnezeu va fi toate în toţi (cf. I Corinteni 15, 28). În acest fel, precum în ceruri Domnul Se odihnește pe heruvimi și serafimi, tot așa și în acest suflet, în toate puterile duhului său, devenit conștient și făuritor, dirijează totul înăuntru și în afară pentru a-I plăcea numai Lui, iubindu-L din toată inima sa şi din tot sufletul său şi din toată puterea sa şi din tot cugetul său ( cf. Luca 10, 27).