5000 I.Hr. si alte fantezii filosofice. Probleme, paradoxuri, ghicitori si rationamente

Construit cu umor pe o mică istorie a paradoxurilor, 5000 î. Hr. reprezintă un curs scurt de logică şi filosofie care îi oferă cititorului posibilitatea de a se delecta cu cele mai frumoase probleme şi anecdote din domeniu. Totodată, dat fiind că autorul este unul dintre cei mai mari logicieni şi un iubitor al paradoxurilor, textele de faţă reprezintă cel mai bun curs de formare a abilităţii de a gândi.

„Fiecare pagină te face să gândeşti, iar gândirea devine o distracţie.”
Isaac Asimov

„Magicienii buni, comicii buni şi filosofii buni au un lucru în comun: ne fac să pricepem ca din senin, spre încântarea şi revolta noastră, că modurile noastre de a gândi, aparent nevinovate, ne-au indus în eroare. Atunci când toţi aceşti trei practicieni se regăsesc într-o persoană, aceea este Ray Smullyan.”
Daniel Dennett

Cartea publicată în 1983 este împărțită în cinci părți (ce cuprind treisprezece capitole). Fiecare capitol este constituit dintr-un dialog sau dialoguri, povestiri sau raționamente ce abordează, în general, paradoxuri, probleme de filosofie, logică și matematică.

Printre temele redate în această lucrare se numără problema păcatului și a virtuții (capitolul 4, intitulat ,,O întrebare”), percepția și reprezentarea realității (capitolul 7 ,,O fantezie minte-corp”), ontologia (capitolul 10 ,,Ce este existența?”), solipsismul (capitolul 12 ,,Solipsismul luminat”), problema adevărului (capitolul 1 ,,De ce spui adevărul?” și capitolul 2 ,,O problemă”), problema vieții și a morții (capitolul 9 ,,Zen de viață și de moarte”).

Lucrarea se remarcă printr-o formulă densă și, în egală măsură, elegantă, care îi permite autorului să prezinte chestiuni de altfel complexe în câteva pagini revelatoare, prin povestiri sau dialoguri, fără a-și plictisi cititorii. Ca într-un număr de magie, artă de care autorul nu este străin, publicul este atras și captivat de aparenta simplitate și ingeniozitate a raționamentelor expuse.

Probabil, ceea ce face cartea mai ușor de citit este atitudinea autorului, tonul său glumeț, ludic în cea mai mare parte din cele 200 de pagini. Putem ilustra această idee prin câteva exemple. în cadrul capitolului 3, denumit ,,Câteva fragmente”, Raymond Smullyan povestește că le-ar fi declarat studenților în timpul unui examen că dacă ei și-ar da cuvântul de onoare că nu vor copia, atunci el și-ar da cuvântul că nu va raporta mai departe dacă ei ar încerca să copieze. Cineva l-ar fi întrebat la un moment dat dacă crede în astrologie. El a răspuns că nu crede în astrologie deoarece este în zodia Gemeni. Lista de propoziții care se contrazic singure, a lui Saul Gorn, un specialist în informatică, pe care Smullyan le citează, reprezintă și ele o mostră de umor. Printre acestea se regăsesc afirmații precum: ,,înainte de a începe să vorbesc, aş vrea să vă spun ceva.”, ,,Jumătate dintre minciunile pe care ei le spun despre mine sunt adevărate.” sau ,,Te ai depăşit pe tine însuţi, ca de obicei.”