Muzica marii

Scoicile, firele de nisip și cheiurile iau parte de-o veșnicie la spectacolul măreț al mării, iar freamătul, suspinul și dorul i-au putut fiascultate de fiecare vietate marină. Dar a existat o vreme în care murmurul apei, dimpreună cu valurile și curenții săi, putea fi auzit și de oameni, zile și zile de-a rândul. Poveștii cu limbaj muzical i s-a spus „Muzica mării”, iar acordurile ei au fost transcrise de Susanna Isern și ilustrate de Marta Chicote.

Totul a început într-un sat mic, dar plin de viață, numit Limanda, după o furtună dezlănțuită asupra locului. Tihna puținelor case a dispărut inundată de ploaie, iar grădinile au fost distruse de vântul care a luat cu el până și bărcile. Dar cel mai rău a fost că peștii speriați au înotat spre ape mai liniștite, iar locuitorii țărmului, nemaiputând pescui, au lăsat în urmă satul și s-au îndreptat spre alte zări.